De la o generatie la alta

fotografie nuntaRasfoiam zilele trecute, impreuna cu cel mic, albumele de fotografii. Acum ca e mai marisor am vrut sa ii vada in poze pe strabunici si pe bunicul, care din pacate nu mai sunt langa noi. Printre pozele vechi din album am gasit doua care se asemanau. Este vorba despre pozele de la nunta bunicilor si a parintilor.

In prima, o poza veche, alb negru si aproape decolorata de vreme, apare bunicul si bunica, imbracati in costumele de gala, ea in rochie de mireasa iar bunicul in costum de mire. Seriosi si mandri nevoie mare :). In poza facuta intr-un decor de studio foto mai apar si nasii, unul de o parte si de cealalta a mirilor, tinand in mana doua lumanari de cununie.

A doua, poza, cea a parintilor mei, tot alb-negru dar inca nu chiar asa de stearsa de trecerea timpului, e parca trasa la indigo. Acelasi gen de studio foto, acelasi gen de incadrare, mirele si mireasa la mijloc, flancati de cei doi nasi cu lumanarile albe in mana. Tineri, zambitori si fericiti pentru ca isi unesc destinele pe viata.

Aceste doua poze seamana foarte bine intre ele: studioul, miri, nasii… lumanarile. Insa ceea ce mi-a atras atentia si m-a facut sa zambesc a fost faptul ca ambele seamana cumva si cu poza de la casatoria mea. Mirii, nasii, lumanarile, buchetul de mireasa… Difera culoarea pozei (nu mai e alb negru) si cadrul in care a fost facuta. Daca la ei era vorba despre ternul si recele studio foto, la mine se vede fundalul viu, colorat si plin de energie pozitiva din interiorul bisericii in care a fost tinuta ceremonia religioasa.

Soarta, predestinare, liber arbitru? Nu stiu, probabil asa a fost sa fie de parca poza de la nunta a fost cumva o mostenire de familie. Daca e sa tin cont de faptul ca eu am ales o casatorie discreta, fara mare fast, intr-un cadru intim la care sa fie invitati doar cativa prieteni apropiati as zice ca e liber arbitru. Si tot liber arbitru a fost si cand am luat hotararea ca fotografiile sa fie facute de o prietena care se pricepea cat de cat sa manevreze aparatul de fotografiat. Nu m-am gandit sa angajez un fotograf nunta, specializat in fotografii de acest gen.

Uneori, cand privesc inapoi, regret ca nu am facut acest lucru. Alteori imi spun ca totusi important este ca am facut poze, asa mai stangace cum sunt ele. Acum, insa, de cand am descoperit si aceasta similitudine chiar imi pare bine ca s-a intamplat asa. In felul acesta fiul meu va avea o aminte ceva mai aparte: trei poze, trei generatii diferite, timpuri diferite, trei lumi diferite.

Fiului nostru nu ii vor ramane ca si amintire peste ani un album foto facut din piele si cu un design personalizat. Nu va vedea niste fotografii facute intr-un mod profesionist, asa cum sunt multe dintre cele facute la nuntile moderne, organizate acum cu fast.

Ii vor ramane insa chipurile si emotiile, in alb-negru sau color, transmise de fotografiile de nunta ale celor trei generatii, strabunici, bunici, parinti. 

sursa foto: ghidulmiresei.ro

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s