Tentatia podului, mansardei…

mansardaSotul meu a inceput din nou sa-si aminteasca de copilarie. Probabil de cand sta mai mult cu baietelul nostru de trei ani se simte si el mai copil. De fapt noi femeile stim ca barbatii sunt toata viata ca niste copii mari. Asa ca randurile de astazi nu vor fi scrise de mine ci vor fi asternute pe “hartia virtuala” de catre sotul meu ca sa va delectati si voi cu gandurile unui adult-copil 😉

“Nu stiu de ce in mintea unui copil podul casei este un taram magic. Intr-o anumita etapa din dezvoltarea copilului mai marisor, care este deja la scoala, podul sau mansarda casei exercita o atractie irezistibila, aproape maladiva. Eu presupun ca este de fapt o tentatie in plan psihologic datorata inaltimii. Copilul ii vede pe cei apropiati lui ca fiind mari, inalti, puternici, iar pe langa ei el este un pitic. Dar daca se urca in pod? Cum se vede lumea lui de acolo? Ei, parca se schimba perspectiva…

La casa la care locuiam noi pe atunci podul era inaccesibil. Nici macar nu stiam ca exista. Nici macar nu imi imaginam cum s-ar putea ajunge acolo. Dar altfel stateau lucrurile cu podul de la casa matusii si unchiului care ne cresteau. Pe langa faptul ca era un pod foarte frumos, inalt, construit din lemn si acoperit cu tabla, mai avea si o scara care, fara sa fie fixa, era tot timpul la locul ei, asezata pentru accesul foarte rapid si sigur la “etajul superior” al casei. In plus, podul avea o zona care imita un balcon si de unde puteam sa-i vad pe toti copiii de prin vecini jucandu-se pe un maidan din apropiere. Asta da persepectiva optimista asupra vietii…

Dupa ce am mai crescut nitel si au inceput sa-mi placa si cartile, unchiul mi-a amenajat acolo un colt micut de paradis, pentru un copil pasionat de lectura. Aveam o saltea si niste paturi pe care puteam sa stau pierdut cu orele in intrigile povestilor din carti. Eram si deasupra tutoror, ii puteam privi cand doream si ce mici imi pareau…

Toate acestea mi le-am amintit privind la ceea ce construieste acum un vecin. Pare a fi o mansarda reusita, din ceea ce se poate ghici dupa analiza stadiului actual al lucrarilor. Am cautat si eu pe “cel mai bun priten al omului”, care de mult nu mai e cainele, ci simpaticul Google, mansarde lemn, ca sa aflu daca inginerii si arhitectii care isi prezinta lucrarile pe internet au reusit macar sa egaleze ca frumusete podurile si mansardele din visele copilariei mele. Este o tendinta frumoasa in arhitectura sa se proiecteze case cu etaj mansardat, care au o frumusete a lor aparte, dar si functionalitate.

Ca sa nu va mai spun ca mi-am amintit si de mansarda lui Mircea Eliade, din Romanul adolescentului miop, dar asta e deja alta filosofie…”

Voua va plac mansardele? Dar de sotul meu ce ziceti, asa e ca este un copil mare?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s